Altfel fac, altfel primesc!

Nu stiu mereu ce fac. Stiu doar ca le fac altfel. Uneori simt ca-i anormal si ma simt atipica din toate punctele de vedere. Nu cred ca sunt, dar traiesc constant cu senzatia ca fac lucrurile altfel decat le-ar face oricine altcineva. Sunt cerebrala. Aud, simt, vad, inteleg. Ma simt brutal de constienta. Ii descopar cu admiratie si sincera invidie pe cei liberi de ganduri. N-as putea. Dincolo de NU-ul pe care-l pun uneori cand anticipez vreun dezastru, se afla o patimasa dorinta de a incerca. Uneori fac toti pasii necesari ca sa le dau curs actiunilor, insa ma regasesc mereu imobilizata de propriile intuitii. Ma gandeam ca poate-i varsta, dar nu e. Niciodata n-am facut ce n-am simtit. Ori sunt captiva in propriile-mi idei, ori actionez asa cum trebuie s-o fac eu. Sunt judecata constant si privita ca fiind orice altceva decat ce ar trebui sa fiu. Poate m-am speriat pe drum, poate m-am pierdut in trecut, poate-s prea blazata, dar desi am indoieli constante legate de ce fac, cumva descopar un final fericit pentru fiecare inceput dramatic. Nu stiu daca ma intelegi, dar vreau sa stii ca desi roata se invarte intr-un fel, e ok sa mai si cobori. Sa privesti distant, cerebral, detasat, rece. Jocurile nu-s pentru oricine pentru ca nu oricine vrea sa se joace. Unii dintre noi, pur si simplu, stim ce vrem. Mereu. Stim cine suntem, pana unde putem ajunge si ce putem face. Sa nu mai gasim un pesimism in fiecare imposibilitate, sa gasim o salvare in orice sentiment care ne-a tras deoparte. Unii dintre noi nu putem sa facem fara sa simtim. Si e ok si daca n-o sa simtim vreodata. Suntem, facem si primim…altfel si altceva. Dar constat cu bucurie ca daca faci mereu ce simti, n-ai cum sa dai gres.

 

 

Nico

I am always where I need to be!