Ceri mata, dar ceri degeaba!

Ai remarcat ca indiferent de statutul unui om, fie ca vorbim de o functie de conducere sau una de jos, cerintele nu difera? Fie ca are cu ce, fie ca nu, omului i se pare cumva normal sa ceara extraordinar de mult, fara sa ofere absolut nimic. Si nici nu sesizeaza ca are asteptari nefiresc de mari pentru conditiile pe care le ofera. Sa fim seriosi, in Romania, conditiile sunt niste basme. Si eu am asteptari. De bun simt si corelate cu actiunile mele. E oarecum normal sa astepti sa ti se ofere minim un salut, maxim o strangere de mana. Una e sa astepti chestiuni normale, zic eu, alta e sa manipulezi, sa profiti si sa exploatezi. Si eu ma confrunt des cu situatii in care trebuie sa depun efort triplu pentru aceeasi smochina pentru care altii par sa nu se strofoce prea mult. Dar nu sunt singura. Exista aceasta categorie de oameni care trebuie sa se zbata un pic mai mult. Si e ok. Asta ne face mai buni. Problema cu aptitudinile in ziua de astazi e ca nu prea mai conteaza daca nu vin ambalate intr-un pachet frumos, trimis cu scrisoare recomandata de CINEVA care sa nu fie ORICINE. Si e ok si asta. Nepotismele, la fel ca sexul, nu mai reprezinta ceva tabu. Ce vreau eu sa stii, daca esti obosit/a, lipsit/a de orice speranta, stors/stoarsa de orice putere, este ca e ok. Multi suportam acelasi tratament si nu trebuie sa spui mereu DA. Poti sa mai si refuzi. Oamenii-s  tupeisti si pretentiosi. Pofta nu se satisface cu un favor. Din contra, se amplifica. Hamalii sunt cei care vor fi trasi la raspundere, certati cu duritate si tratati ca niste expati. Rasfatatii se respecta in mediocritatea lor, nu se complica. Nu te complica nici tu. Odihneste-te. Lasa-i sa fie!

Nico

I am always where I need to be!