Despre sinceritate si alte fleacuri

Sunt singura careia sinceritatea i se pare o calitate vitala? Doar mie mi se pare ca e nucleul unei vieti implinite? Sa graiesti propriul adevar indiferent de consecinte? Intr-o maniera eleganta si decenta, desigur. Nu orice gand venit din putul inimii e si un adevar care merita rostit, indiferent de forma sau culoare. Cu moderatie si respect, doleantele exprimate salveaza energie.

Energie si efort. Efort psihic, clar. Ma regasesc des in postura in care ma simt datoare fata de mine sa fiu sincera si deschisa. Vocea poporului vorbeste mai mult decat transmite. Imi spune des ca nu e in regula sa le dai oamenilor detalii personale, sa-i lasi sa-ti invadeze spatiul intim, pentru ca la un moment dat se vor folosi de toate datele pe care le au si-ti vor distruge sufletul. Nu-i oarecum compromis deja sufletul asta? Prin simplul motiv ca trebuie sa-l tii ascuns de primejdiile astea care nu-s musai reale. Cam ce pot face oamenii cu informatiile despre tine? Sa-ti distruga reputatia, sa te inlature dintr-o pozitie sociala, sa te oblige sa te muti in alta tara, sa nascoceasca povesti? Am trecut prin toate si n-am murit niciodata. Oricat de grele ar fi fost incercarile in fata carora m-am trezit, tot sinceritatea fata de mine e cea care m-a salvat de fiecare data. Prin simplul fapt ca indiferent de motivele pentru care oamenii m-au pus la zid, eu n-am fost nicio clipa dezamagita de intentiile mele.

Functionez pe un model modest si onest. Mi se pare greu sa tin ascunse lucrurile, in masura in care viata deja ma face sa-mi pun zilnic sute de intrebari la care ma straduiesc sa gasesc cate un raspuns. Traiesc deja intr-un laborator secret a carei misiune nici macar nu stiu daca exista. De ce m-as ascunde in propria-mi minte cand deja sunt limitata de barierele sortii? Fara sinceritate, cum ne mai gasim? In cine ne mai regasim? Cine s-ar putea apropia suficient de noi, daca suntem conditionati mereu de teama, frica si grija. Lumea e rea. Este. E toxica si bolnava. Dar fiecare lucru toxic are o parte gustoasa, si fiecare boala te motiveaza sa-ti intaresti sistemul imunitar. Mie nu imi e frica sa ma exprim. Mie imi e frica ca nu ma exprim suficient de bine. Daca e sa ma faca ceva sa tremur, aia e posibilitatea de a fi inteleasa prost si de a rani fara o finalitate constructiva. SHARE-ul nu e doar un buton de Facebook. Pentru mine e un mecanism care-mi pune pasiunea in miscare. Ma tine vie si reala. Ma face sa ma simt exact asa cum mi-am dorit mereu sa fiu: adevarata. Spun ca sa nu uit. Cine sa te strige pe nume daca nici macar tu nu stii cine esti? #CUCUraj 🙂

Nico

I am always where I need to be!