Draga Femeie Singura,

Am avut o zi sinistra. Una dintre acele zile in care am sapte revelatii pe minut, iau sapte decizii pe ora si nu duc niciuna la bun sfarsit. Una dintre
acele zile in care-ti porti cu mandrie trupul sfarsit si incerci sa-ti recuperezi speranta in umanitate. O zi de muritoare care ar putea mai mult, dar pe care n-o
vede nimeni. Ziua in care ajungi acasa extrem de obosita. Sa fiu al dracului daca nu ma simt cel mai obosit om de pe pamant. Si nu-i oboseala aia pe care o
aveau bunicile dupa o zi pe camp, e oboseala pe care o au tinerele femei care nu se mai regasesc in niciunul dintre tiparele societatii. Mergem la serviciu,
oricat de odios ar suna, ne platim facturile, ne inlocuim becurile arse, plangem in perna si-o luam de la capat. Spalam pardoseala, stergem praful, aprindem
bete parfumate, apoi ne aruncam intr-o baie calda care sa mai mangaie neputinta de a fi mai mult. Aproape ca ne simtim nevrednice. Ne demachiem in sila,
aruncam un strat de crema peste chipul sters si daca mai avem chef, punem si o masca. Ne imbaiem in parfumuri dulci si-n uleiuri fine. Pentru cel ce va sa
vina si pentru cele ce vrem sa devenim. Lumea spune ca ne descurcam si ca suntem puternice. Suntem. Bai, dar usor nu-i si nici n-a fost vreodata. Nici nu
cred ca asa trebuie sa fie. Nu cred ca merita cineva sa se zbata in propriile puteri. Nu cred ca puterea trebuie pedepsita sau “ocrotita” pe principiul “eh,
lasa ca se descurca ea”. Femeia puternica nu-si mai gaseste locul nicaieri. Pentru ca nu are nevoie de ajutor, zic ei. Ati luat-o razna definitiv! Sa fii
puternic e cel mai greu lucru pe care il poate face cineva. Nu e o alegere, e o nevoie. Nu exista alta cale pentru unii dintre noi. Nu exista putere fara
empatie, sensibilitate si dragoste. Nu cunosc nimic mai demn decat sa poti sa te ridici singur din mocirla si nu vad de ce intimideaza chestia asta. Cat de
bou sa fii sa-ti doresti o cordeluta cand poti sa ai o coroana. Ah, ca nu te simti tu suficient de coios incat sa porti o bijuterie, asta-i altceva. Dar sa
blamezi bijuteria pentru ca straluceste fara tine, asta-i alta poveste pe care n-am cum s-o povestesc pentru ca n-o stiu. Draga mea, iti inteleg fiecare
grimasa si fiecare zambet pierdut intr-o mantie de aroganta. Ne recunoastem dintr-o mie. N-ai cum sa fii altfel si nu cred ca trebuie sa te ascunzi. Exista
pilota pentru o persoana dar tu o sa stii s-o faci pentru doi. Azi, maine, peste un an sau poate peste opt. Nu-i usoara fiecare zi si nici nu trebuie.
Permite-mi sa te imbratisez cu respect si sa te iubesc asa cum imi doresc si eu sa fiu iubita. Intens, adevarat, curajos si demn! N-o sa-ti zic sa fii tare
pentru ca suntem deja, iti doresc sa fii sincera indiferent de ce inseamna asta pentru cei din jur. Oricum se triaza toti in timp. Ramai doar tu, cu pilota
ta de o persoana, cu betele parfumate si facturile platite la zi. Nu-i ok, dar cica si ok-ul e la fel de relativ ca frumusetea. Fuck it!

 

 

Nico

I am always where I need to be!