Inca una cu standarde …

E grea singuratatea asta. Mai ales de sarbatori, cand toti isi sugruma partenerii la un pahar de bere si-o salata boeuf. Da, e aiurea. Cand toate selfie-urile din vacante sunt ucise de cuplurile din decor. Nu poate sa fie fain nici cand toate reclamele la Rama sunt cu familii fericite si toti vecinii si-o trag in cor. Ai gusta si tu o plimbarica-n parc, un film in doi, un sex romantic, o duda, o maslina, un covrigel. Asta-i sentimentul care incearca orice persoana fara pereche, in anotmpurile reci.

Au fost niste luni cruciale in care pana si eu, ditamai independenta, am trecut prin toate starile posibile. Am incercat si cu Tinder-ul, mai un Facebook, mai un block, mai un date prost. Sunt destul de mizerabile momentele alea-n care trebuie sa dai sanse desi nu simti, ca deh, trece timpul si n-ai construit nimic. Nu ti-ai luat casa-n rate, n-ai schimbat un scutec, n-ai spalat un chilot care nu-i al tau, n-ai habar. Crede-ma, sunt in aceeasi buda ca tine. Imi schimb singura becurile, imi ling singura ranile, imi platesc singura facturile si nu-s rare momentele in care ma simt ca o camila pe care si-a pus toata planeta, sacosele de rafie. Pe de alta parte, din relatiile astea proaste de complezenta au aparut articolele cu inselatul, absenta sexului, lipsa comunicarii si alte balarii. Poate ca unii dintre noi pur si simplu nu vrem mai putin decat stim ca meritam. Eu nu stiu daca o sa vina si nici daca exista, realmente, o jumatate pentru fiecare. Iti spun sincer ca povestile din cartile pe care le-am citit nu ma ajuta prea tare in viata de zi cu zi. Gesturile romantice si exprimatul sentimentelor sunt de domeniul unor vremuri care nu mi-au fost date sa le traiesc. M-am adaptat, zic eu. Dar una-i sa ma adaptez, alta-i sa mananc acelasi rahat pe care-l mananca toata lumea. Da, uneori e ca dracu sa fii singur. Dar, de cele mai multe ori e bine. E bine sa nu imparti patul, sa nu lasi de la tine constant, sa nu depinzi, sa nu dai explicatii etc.

Si nu, nu-i lipsa de maturitate sau fuga de responsabilitati, pur si simplu, relatiile-s niste joburi frumoase in care performezi daca esti dedicat si satisfacut. Altfel, e ca orice alt job de cacat la care te bagi ca sa-ti platesti chiria. E plin de oameni singuri care se plang ca nu-si gasesc pe nimeni. Uneori ma mai plang si eu, alteori mai ironizez pe Facebook, dar stiu sigur ca de cele mai multe ori, oamenii sunt fix asa cum vor sa fie pentru ca stiu ca nu-s pregatiti de mai mult. Ignora-i pe aia care zic ca ai pretentii, trebuie sa te schimbi, bla bla bla. Tot aia-s cei care nu remarca daca te-ai vopsit sau ti-ai luat chiloti noi de la Jolidon. E vorba de valori. Cand ai multe, in Romania sunt sanse destul de mari sa n-ai cu cine sa le imparti. Singuratatea-i o libertate in care poti sa faci ce vrei, dar in care nu stii niciodata ce vrei.  Da, e usor inspaimantator sa-ti dai restart oricand, fara sa stii daca n-o sa mai fie cazul vreodata sau daca o sa te strici. Dar macar ai aceasta sansa. Si parca atunci cand iti dai seama de toate astea, nu mai e asa nasol sa fii singur/a, nu? Ma gandeam eu. Si daca e, vezi ca exista ceva mai trists decat sa dormi cu becul stins, singur/a: SA DORMI CU O PERSOANA CARE SFORAIE.

Ti-as zice ca o sa fie bine, dar nici de asta nu-s sigura. Ca daca eram, puteam sa-ti spun exact data si ora cand se va intampla. Tot ce poti sa faci e sa nu uiti ca ai cel putin un vecin care-si freaca burta in timp ce se uita la Las Fierbinti si nevasta invarte la mamaliga, dorindu-si cu ardoare sa fie rapita de Dragos Bucur. Cheers!

Nico

I am always where I need to be!