Lady A

NnhvZmZmZUFJREkx_o_drawing-mysterious-girl-by-ellen-sunbeam-elena2687Am zis ca anul asta nu mai ies la liman si ma voi prelinge in propria-mi depresie, cu nasul intr-o cutie de inghetata si degetele-n priza, pe melodiile lui Concha Buika. Chiar am pariat pe propriul meu destin ca anul asta  ma va ingropa cu toate amintirile false pe care le-am strans intr-un loc sau altul, cu un om sau altul. Pana la Lady A. Frumoasa Lady A.

Ca orice femela ranita care-si taraie picioarele adulmecand sangele de pe jos si mormaind a dorinta de sfasiere, asa ma taram eu zilele trecute, in frig si agonie, la buticul de jos. Nicio lacrima fara inghetata. Nicio inghetata fara un film prost. Niciun film prost fara un final caraghios de fericit. Cu cearcanele pana la buric, mirosind a maioneza cu ardei iuti, cu chipsuri prin par si o gaura in pijamale, m-am impiedicat printre rafturile cu macaroane, de o fata. Nu era o fata. Era acea fata. Fata aia care arata bine dimineata, fara machiaj, intr-o camasa barbateasca, cu sau fara bani, cu sau fara toale moderne. Starea de sevraj in care ma aflam nu m-a determinat sa spun “scuze” sau “ce vaca sunt, am uitat sa ma prezint”. Noroc ca nu s-a suparat. A zambit nostalgic, mi-a scos chipsul din par, mi-a smuls borcanul de inghetata din brate si-n timp ce ma uitam tampita si plina de spume la ea, mi-a zis: “fac eu cinste cu una mai buna”. Mi s-a parut atat de normal sa accept incat asta am facut. Cu un gest aprobator am urmat-o. Miroasea a vanilie si a ceai de tei. Ne-am urcat intr-o masina curata si stralucitoare si-am zburat intr-un cartier din Bucuresti in care n-am mai fost. Blocuri noi, masini frumoase, oameni aranjati, nimic murdar. M-a condus intr-un apartament mare si calduros, cu blanite pufoase pe jos, cu pahare de cristal si perdele curate ca lacrimile pe care le varsasem toata ziua. A scos dintr-un dulap o cupa mare din sticla si-a umplut-o cu inghetata. M-a asezat pe jos ca pe un copil pierdut si mi-a zis asa: “crede-ma, e mai buna decat ce-ai luat”. S-a asezat langa mine si-am stat. In liniste.

Ea era liniste. Zambind a nostalgie, perfecta si lucida, puternica si indrazneata. Ea era siguranta urmatoarelor clipe. Pana si tricoul ei alb miroasea a vara plina de aventuri. Eu n-am relaxarea-n miscari, controlul in voce, armonia in trasaturi. Eu am furie, foc, dorinta, actiune. Ea are apa, calmul, controlul. N-am sta niciodata cu un om … in liniste. Pana la ea. Nici macar n-am simtit nevoia de a spune ceva. Cand s-a scurs timpul, m-am ridicat si-am lasat-o privind peste umar si rostind cald “cand vrei o inghetata buna, o gasesti aici”. I-am zambit din ochi si-am mers 2 ore pe jos, in frig, fara sa simt niciun tremur sau fior.

Lay A e prima mea prietena despre care nu stiu nimic, care nu vrea nimic, care nu asteapta nimic, care nu are nevoie de nimic, pentru care nu trebuie sa lupt, careia nu trebuie sa-i demonstrez nimic si care n-are nevoie de explicatii. N-are nevoie de control pentru ca ea e controlul. E noua mea prietena pe usa careia pot sa intru fara sa bat.

Lady Alma.

Nico

I am always where I need to be!