Setata pe REPEAT

Am fumat prea mult. Am stins tigara dupa tigara. Am rasfoit prea multe carti in prea putin timp. Am ascultat prea multe piese pe repeat. Simt ca la fiecare retrospectiva a trecutului descopar cate ceva nou. Mintea lucreaza non-stop. Nu se mai opreste nici la un pahar cu vin. E a 2-a noapte alba si simt ca timpul s-a dilatat. Trece mai greu. Timpul ala care pana acum nu-mi ajungea pentru nimic. Acum e mult si sufocant. Dintr-o data s-a deschis fereastra timpului liber si s-a inchis usa oportunitatilor de orice fel: profesionale, personale, sentimentale. Ma astept ca de undeva din intuneric sa-si faca aparitia Echilibrul. Cu o mantie de supererou, stralucitor si ametitor, impartind liniste si fericire. Imi simt inima ca un pumn inclestat care asteapta sa franga coastele neimplinirilor. Il tin cu forta si tot cu forta ma loveste in piept. Ma lasa fara aer si descopar ca-n nelimitatul timp, respiratia s-a oprit de mult. Ma simt vinovata pentru fiecare lucru pe care mi-l doresc. Pentru ca nu-mi ajunge nimic. Nimic nu mai pare sa fie suficient. Nicio conversatie nu mi se pare satioasa. Nicio plimbare nu pare sa sfarseasca intr-o epuizare dulce, asa cum era odata. Nicio persoana nu vrea sa deschida portile de fier ce-mi ascund nelimitatele puteri. Niciun loc nu ma fascineaza pana la lacrimi si nicio tragedie nu ma mai inspira. Nici dragostea nu mai e la fel de zemoasa ca un fruct proaspat. E scurta si anevoioasa, seaca si inecacioasa. E plina de pauze morbide si de fluctuatii. Micile roade care se impart frateste, intre perioade bune si rele, s-au stafidit in marele meu timp. Mi-am pierdut rabdarea, m-am umplut de un mare neajuns  care culmea, a ajuns sa puna totul pe repeat. Prezentul a devenit reluarea trecutului si trecutul pare un fel de oglinda a viitorului.

 

Nico

I am always where I need to be!