SleepLESS

Dorm putin. Ce vorbesc… dorm suficient. Dar e un somn in care nu m-ai putea ucide. Dorm numarand in gand fiecare bataie a inimii mele. Ma mir ca mai bate. Ce vorbesc… ea nu bate. Se zbate. Se zbate-n mine ca o caprioara bolnava de cancer. Ma mananca din interior pana-n exterior.

Inainte scriam. Scriam des. Scriam despre EL. Scriam despre MINE. Scriam despre ei. Acum as vrea sa-mi mai las degetele sa schiteze pe-un document word tot ce gandeste capul meu pierdut. Din pacate e mai greu. Ce vorbesc, a fost greu mereu. Mereu e greu. Pentru unii nu devine niciodata mai usor. Stii de ce scriam? Pentru ca visam.

Nu mai visez. Ce vorbesc…visez sa mai visez. Acum traiesc. Boala “oamenilor mari”. Traiesti, ti se taie o factura si la final o platesti. Acum sunt ocupata. Am treaba mereu. Oamenii ocupati lasa senzatia cum ca timpul pe care ti-l acorda e pretios. E altfel decat cel pe care-l acorzi tu, un vierme oarecare, pasional si doritor de afectiune, conflictual si plictisit. Acum sunt un om ocupat cu… mine. Dupa ani de zile in care am fost ocupata cu TINE.

M-am intors in cartile mele, cu singuratatea mea, cu muzica mea, cu hainele mele negre, cu ochii mei intunecati, cu obrajii mei colorati, cu vesnica mea nemultumire care s-a transformat in crusta.  A trecut timpul peste noi ca si cum n-am fi existat. Ca si cum eu n-am contat. Si n-a contat. Daca timpul ne-ar fi obligat sa ne pastram amintirile, te-ar fi prins si pe tine noaptea cu ochii stransi, cu trupul chircit, cu inima fortand usa din piept. Dar nu ne-a obligat asa ca … ai uitat.

 

Nico

I am always where I need to be!