Trebuie sa faci ceva!

Iti scriu pentru ca am nevoie sa stiu ca nu sunt singura care simte si traieste niste lucruri care nu se leaga in minte ca un puzzle. Nu se concretizeaza niciun gand intr-o imagine frumoasa. Totul se imprastie ca oamenii in fata unui esec. Sa-ti explic. Toata lumea e de acord ca atunci cand viata ta nu curge ca apa cristalina a lui Cristi din Banat, trebuie sa faci ceva. E sfatul clasic: “trebuie sa faci ceva!”. L-am auzit de atatea ori incat m-am plictisit. Nu-ti spune nimeni sa stai. Nici macar eu nu-mi spun ca e ok sa stau. Sa respir. Sa ma las mangaiata de vant, sa imbratisez linistea, sa-mi las singuratatea sa jubileze in libertate. Iti scriu pentru ca vreau sa fiu persoana care-ti spune sa stai. Opreste-te! ACUM!

Nu se leaga si n-o sa se lege pana nu te opresti. Suntem atat de presati de faptul ca trebuie sa facem ceva, sa reparam, sa ne adunam in permanenta, incat am uitat ca avem si parti bune. Sunt si lucruri care nu trebuie schimbate. De ele cand ne bucuram? Pe ele cand o sa le acceptam daca toata lumea vrea sa facem ceva. Schimbarea a devenit o moda.  Schimba look-ul, schimba corpul, schimba anturajul, schimba jobul. E pentru linistea ta. Care liniste? Nu exista liniste in schimbare. Ne procesam si ne reprocesam fara incetare. Mi-e atat de usor sa schimb casa, oamenii si orasul incat mi-e frica ca n-o sa mi se mai para normal vreodata sa stau. Sa stau si sa inteleg exact unde sunt, ce simt, ce vrea trupul meu, ce-si doreste mintea mea.. Ba mai mult, pe masura ce schimb, mi se pare ca nu fac suficient de multe si nu-mi ramane suficient timp. Daca n-o sa apuc sa le fac pe toate? Cu linistea cum ramane? Dragoste cine o sa-mi ofere? Cine o sa ma descopere? Cine o sa stie vreodata ca sunt un om talentat? Trebuie sa fac mai multe. Si oricat de multe fac, nimeni nu le vede, nimeni nu apreciaza, nimeni nu ma prioritizeaza ca pe un task, nimeni nu investeste in mine, nimeni nu se … OPRESTE! Pentru ca toata lumea trebuie sa faca ceva. Sa-si repare masina, nevasta, familia, casa, defectele, lipsurile, ratele.

Nu ne mai vedem. Ne ratam ca prostii. Radem de prosti, dar noi suntem cei mai prosti. Pentru ca adevaratii prosti nu sunt presati, nu trebuie sa faca nimic, ei sunt liberi tot timpul. Nu sunt ocupati. Pe langa noi trec toate, la ei se opresc. As vrea sa ne oprim. Sa ne vedem, sa ne simtim. Sa ma lasi sa te gasesc. Sa ma lasi sa te descopar.  Sa ne bucuram unii de altii fara sa vorbim despre CE SA MAI FACEM!!! Nu mai vreau sa fac nimic. Vreau sa ma opresc. Si-ti scriu din mijlocul unei multimi care se se misca halucinant. Doar eu stau. Nu ma vede nimeni. Ma intreb cum ar putea sa ma vada din mers. Dar eu stau. Fumez o tigara, ascult muzica, sunt singura. Lasa-ma sa ghicesc, TREBUIE SA FAC CEVA!

Nico

I am always where I need to be!