VIN SEC SI RECE

Pleaca acru si agitat. Probabil ca-n dragostea aia curata, oamenii nu se iau la tranta de fiecare data cand nu-si pot exprima sentimentele. Sau poate fiecare-si face curaj in felul lui. Calcand peste suflete, rupand din ei pana la refuz, fugind la nesfarsit, obosind constant si negand peste limitele normalului. Eu ma regasesc des intinsa pe covor, intr-o liniste absurda, peste masura de hotarata si sinistru de lucida. Daca-n dragoste ar exista joburi, eu as fi muritoare de foame. Nu-s nici expeditor, nici destinatar. Nu-s nici macar postas. Ma simt ca studentii debusolati, proaspat iesiti de pe bancile facultatii, absolut terorizati de gandul ca n-au niciun talent si niciun feeling legat de ce vor face de acum inainte. Culmea e ca nici in viata de zi cu zi nu stau bine cu orientarea in spatiu. E un gravity romanesc, alarmant de repetitiv. Ne intalnim in aceeasi obscuritate frustranta, facand un schimb bolnavicios de raceala. Nu-i nimic normal si sa fiu al dracului de n-as gusta putina normalitate, dar cred ca mi-ar sta in gat. La fel cum imi stau toate cliseele astea de care facem misto, dar la care ajungem toti, inevitabil: despartirea si recuperarea. In tot ping pong-ul asta de-a ne completa, ma vad nevoita sa ma imbrac tot mai gros de la un an la altul. EUL si-a angajat zidar si-si face treaba mai bine decat politicienii din Romania. Pune caramida peste caramida, minut de minut. Sunt 4 pereti de care ma lovesc haotic, ca o musca ametita. Vin sec si rece. Ca-mi aminteste de noi. Am construit impreuna atat de multe bariere, incat astazi ne simtim de la distanta pentru ca nu suntem siguri ca ne-am descurca aproape. Dar e o raceala, ba, baiatule! A plecat din ochi, s-a stins pe buze, s-a prelins pe sira spinarii si mi-a amortit sufletul definitv. De astazi beau numai apa. E curata si limpede. Poate ca n-are gustul tau, dar macar n-are nici unul amar.

Nico

I am always where I need to be!